Vă ziceam prin ianuarie că printre rezoluțiile mele pe 2012 se regăsește și aceea de a face marele pas de a-mi pune aparatul dentar. Mereu am trăit în iluzia unui prea târziu și am tot amânat. E drept nici bani nu au fost dintotdeuna și chiar și acum fără ajutorul alor mei părinți nu aș fi reușit să visez la unul. Toată adolescenta mea am fost complexată de dinții mei strâmbi sau "de iepure" . Nu că ar fi ceva ieșit din comun că nu sunt tocmai mulți cei care au un zâmbet de Hollywood, dar eu aveam și dințișori și ochelari și mai eram și toci.  

Combinatia perfecta pentru o goofy-girl. Între timp am scăpat de ochelari și sper eu să se termine cu bine și cu aparatul. În generală părinții mei au mers cu mine la un ortodont și mi-au pus atunci un aparat mobil cu o sârmă imensă care-mi strângea maxilarul si care mai mult mă incomoda și mă irita.

Cum rușinea era mare pe vremea noastră și copiii la fel de răutăcioși ca cei din ziua de azi, preferam să-l port doar prin casă și noaptea în somn, așa că mare efect purtarea lui n-a avut. Apoi am intrat la liceu, am intrat în văpăile rebeliunii adolescentine și am renunțat temporar la ideea de a cara in gura niste sarme prinse strans de dinti.

Răspunsul este categoric nu. Cunosc cel puțin 3 cazuri ale câtorva persoane care și-au pus aparat la o vârstă mai intaintata puțin decât a mea și acum au o dantură impecabilă. Așadar ideea că dacă treci de 18 ani totul este pierdut este doar una prăfuită și preconcepută și pe care din păcate unii dentiști continuă să o distribuie în necunostinta de cauză. Chiar am întrebat medicul meu ortodont dacă are și pacienți așa mai de vârsta mea și mi-a zis că majoritatea pacienților sunt din rândul persoanelor trecute de 20 de ani pentru că atunci omul ajunge cu adevărat la maturitate, începe să se pună pe picioare, să știe ce vrea și să treacă cu o mai mare ușurință peste prejudecățile celor din jur. A

șadar dacă aveți peste 18 ani și nu vă plac dinții voștri nu vă speriați că nu mai e nimic de făcut. Cu tehnologia de azi aproape orice se poate repara. Totul ține de voi și de bani, bineînțeles. Dar cred eu că dacă îți dorești cu adevărat ceva vei fi motivat să lupți și să te incordezi ceva mai mult.

• În primul rând tipurile de aparat dentar. Sunt pentru toate buzunarele, anomaliile și preferințele. Mă gândesc să fac un post separat cu ele așa că n-o să vorbesc prea mult acum. 
  
  
• Banii pe care îi investești nu se vor rezuma doar la costul aparatului ales. Se vor mai duce pe consultații lunare post și pre aparat, radiografii dentare (eu le-am făcut la Medident, clinică specializată pe radiografii dentare situată undeva în spatele magazinului Unirea din București și tot dosarul cu tot felul de poze și radiografii m-a costat în jur de 400 de ron), eventuale extracții plus alte intervenții în cazul în care se vor ivi pe parcurs. \

• Dacă nu mai ai chiar 13, 14 ani pregătește-te ca aparatul dentar să facă parte din viața ta cel puțin 1 an și jumătate. Așadar dacă te gândești că după câteva luni "scapi", te înșeli. Deși aparent dinții vor părea îndreptați dacă scoateți aparatul dentar mai devreme ei riscă să revină la forma inițială sau să arate chiar mai rău ca înainte. Apai nah, vorba aia…cu răbdarea trecem marea! 

• Alegeți-vă un medic specialist competent! Chiar dacă asta înseamnă bani mai mulți. Nu întotdeauna ce e mai scump e și mai bun dar n-am prea auzit de cabinete de stat cu o reputație de împărtășit la prieteni. 
  

Cam atât momentan, o să revin cât de curând cu alte postări despre cum am fost dezamăgită de un medic ortodont renumit pentru că nu accepta ideea să port aparat fără că la final să suport și intervenție chirugicala estetică la nivelul maxilarului, cum mai aveam uite 'ataaatica' să mă dau bătută și în ce stadiu sunt acum.

Deoarece să scriu doar un singur post ar însemna să îmi rescriu licența, o s-o fac sistematic, cât de schematic și pe înțelesul tuturor pot eu și, bineînțeles, dacă aveți întrebări, nelămuriri, vă aștept să săriți cu ele și în măsura în care m-am confruntat cu anumite situații sau am întâlnit persoane care s-au lovit de ele, o să vă răspund fie în comentarii, fie ntr-un articol separat. 

So, dear readers... de azi o noua categorie pe blog "Aparatul dentar". Am zis ca e mai ok asa ca postarile pe aceasta tema sa fie mai vizibile, mai usor de gasit si urmarit.

Va promiteam in articolul trecut că o să vă prezint pe scurt tipurile de aparate dentare pentru care în funcție de cât de gravă este situația voastră puteți opta. Înainte de a vă hotărî ce fel de aparat dentar să purtați faceți o vizită la medicul ortodont căci de cele mai multe ori nu ține de ce vrem noi ci de ce avem nevoie. 

• -sfatul medicului ortodont 
  
• -gravitatea problemelor 
  
• -implicațiile materiale și posibilitățile financiare 
  
• -timpul necesar pentru a duce la bun sfârșit tratamentul 
  
• -răbdarea, voința și determinarea
  
• -posibilitatea intervenției chirurgicale: operațiile maxilofacilae 
  
• -vârsta
  
• -reacții alergice la anestezii, materialele din care sunt confecționate aparatele 

Aparatul ortodontic metalic - cel mai popular dintre ele fiind printre cele mai accesibile ca preț și printre cele mai eficiente din punct de vedere al rezultatelor. Dacă înainte nu aveai prea multe opțiuni în personalizarea lui acum se pot folosi elastice colorate pentru un design mai vesel. Puteți opta de asemenea pentru bracketi aurii sau argintii, cei aurii semănând foarte bine cu bijuteriile dentare. Dacă înainte montarea unui astfel de aparat dura ore în șir astăzi lucrurile au mai evoluat, timpul reducându-se la aproximativ 60 de minute. 

Avantaje: 

• -dacă în perioada tratamentul unul sau mai mulți bracketi se desprind  se pot lipi la loc cu ușurință, nefiind nevoie de înlocuirea acestora așa cum se întâmplă cu bracketii aparatului dentar ceramic 
  
• -este eficient pentru majoritatea anomaliilor dentare și dento-maxilare 
  
• -așa cum vă ziceam în descrierea lui are prețul cel mai scăzut în comparație cu celelalte aparate dentare fixe 
  
• -ca dimensiune este mai mic decât aparatul ceramic
  

Dezavantaje:

• -este cel mai vizibil dintre toate

PRET APROXIMATIV: 1800 ron/arcada

Imagini demonstrative

Aparatul ortodontic ceramic - Este preferatul celor care nu doresc ca aparatul lor dentar să fie foarte vizibil. Bracketii sunt confecționați din material ceramic transparent astfel făcând ca vizibilitatea acestuia să fie mult mai mică decât în cazul celui metalic. 

  Avantaje:

• -este la fel de eficient ca cel metalic 
• -nu este însă la fel de vizibil 

Dezavantaje: 

• -prețul ceva mai ridicat  
• -nu este la fel de rezistent ca cel metalic 

PRET APROXIMATIV: 2600 ron/arcada

Este aparatul pentru care am  optat si eu doar ca am ales bracketii sa fie din safir adica si mai putin vizibil. Sunt foarte multumita intrucat abia se vede. A fost oleaca mai scump dar a meritat.

Imagini demonstrative:

Aparat dentar ceramic safir ca al meu

Aparatul ortodontic Speed – este printre cele mai noi invenții în materie de aparate dentare care utilizează tehnica Speed care pe lângă avantajului unei vizibilități minime îl are și pe acela al rapidității (după cum îi zice și numele), în sensul că aliniază mult mai repede dinții, corectează ocluzia eficient datorită elasticității cu care este conceput.  Bracketii Speed au un fel de clips-uri active în locul elasticului iar prin utilizarea tehnicii auto-ligaturante aceștia permit arcului să alunece înainte și înapoi, ceea ce înseamnă mai puține vizite la ortodont pentru așa-zisele activări. 

Avantaje: 

• -evident vizibilitatea redusă 
  
• -posibilitatea de a termina mai rapid tratamentul 
  
• -bracketii fiind mai mici iar distanța dintre ei puțin mai mare resturile de mâncare sunt curățate cu mai mare ușurință 
  

Dezavantaje: 

• -aceste tipuri de aparate sunt recomandate exclusiv de medicul ortodont în anumite cazuri 
  

PRET APROXIMATIV: 2200 ron/arcada

Imagini demonstrative

Aparatul ortodontic lingual  INCOGNITO - cunoscut și ca aparatul dentar invizibil purtat de Andreea Bălan (glumesc!). Este numit așa datorită bracketilor care sunt fixați pe interiorul arcadelor dentare. Este preferatul celor care nu vor să se vadă deloc că poartă aparat dentar și care s-ar simți jenați de vizibilitatea acestuia. Aparatul dentar lingual este realizat din aliaje de aur și este personalizat  pentru fiecare pacient în parte. Din ce am citit realizarea lui se face în afara țării (Germania?) făcând costul acestuia să fie cel mai ridicat dintre toate. 

Avantaje: 

• -evident că cel mai important dintre ele este că nu se vede deloc
• -nu te va face să te simți stânjenit, dacă nu spui nimeni nu va ști că il porți. Vor observa doar cum miraculos zâmbetul tău devine din ce în ce mai frumos 
• -ai vizibilitate mai mare asupra eficienței tratamentului decât în cazul celorlalte aparate care acoperă practic dinții și împiedică observarea acurată a îndreptării dinților 
• -fiind realizat din aliaje de aur nu se pune problemă alergiilor 
  

Dezavantaje: 

• -este cel mai scump 
  
• -la început purtătorii lui pot întâmpina dificultăți de vorbire cât și iritații ale limbii 
  

PRET APROXIMATIV: 3000 euro/arcada

Imagini demonstrative

Când m-am hotărât să îmi pun aparatul dentar aveam deja în minte  și clinica și medicul la care urma să merg. Citisem pe un blog despre medicul ortodont Despina Miciulica și când am aflat că lucrează și la Office Dent în Ploiești am sărit în sus de bucurie. Nu mai trebuia să fac drumuri la București și totul avea să fie minunat. Pe blogul unde citisem autoarea o lăuda într-un mare stil așa că mi-am zis că trebuie să fie un medic desăvârșit. Dovada ca la pomul laudat…

Cabinetul stomatologic arăta impecabil. Nu sunt genul care să se lase impresionată de aparențe dar în ceea ce privește aspectul unei clinici sunt foarte pretențioasă pentru că în opinia mea reflectă grija pe care o au medicii cu pacienții lor. Am intrat în cabinet cu inima până în gât de emoții, am făcut cunoștință cu dna Miciulica și mă așteptam să mă pună să fac gura mare. Ea în schimb mi-a zis din prima să merg la clinca de radiografii din București pentru a-mi întocmi un dosar. Am zis că asta e, știe mai bine, este posibil să nu-și poată da cu părerea fără radiografiile respective.

Am zâmbit politicos și m-am reprogramat peste două săptămâni. Iar cum eu nu sunt genul care să umble din medic în medic mi s-a părut că e cea mai bună alegere. Am ajuns la cabinet în urma unei programări online și abia așteptam să văd părerea unui ortodont. Nu mai cerusem una decât prin clasa a 7-a când ai mei mă duseseră să-mi pună un apărat dentar mobil pe care nu l-am ținut și evident că n-am făcut nicio brânză purtandu-l 2 ore pe  zi.

Am revenit în ziua programării cu dosarul cu tot felul de radiografii digitale din toate pozițiile (când le-am făcut aveam impresia că "fotograful" se distrează pe seama mea: "ia, mai la dreapta așa! zâmbiți puțin…ok, bine, bine ..nu chiar atât, mai puțin larg, ei nici chiar așa", de am zis că mor de rușine, mă simțeam ca la ședința foto pentru oameni speciali). 

S-a uitat pe ele, puțin în gura mea și a dat verdictul pe cât de așteptat pe atât de dezamăgitor: "Da, putem pune aparat dar după purtarea lui, după doi ani trebuie să faceți și operație maxilo-facială". Și apoi a început să-mi vorbească doar de operație. Cât stau în spital, cât mă costă, cum o să fie, cum o să mi se facă barba și mai alungită așa – noh bine, mă gândeam că dacă tot mă fac un Joker barbișon măcar să-mi zică și ceva de-o mătura pe care să mă imaginez călare. Am zis că mă mai gândesc și revin cu un răspuns.

Cum am ajuns acasă am început să fac săpături pe internet. Bine am făcut căci mulți povesteau cum s-au băgat în așa ceva fără să se documenteze și în timpul operației le-au fost atinși ceva nervi și unii ba au rămas cu dislexii, alții nu-și mai simt o parte din buza inferioară etc. Am mai găsit și vlog-ul unei tipe de prin Anglua care suferise o astfel de operație și la 3 luni după tot nu putea deschide deloc gura și mai mult murmura decât vorbea. Horror ce sa mai!

M-am gândit atunci că dacă doar asta e soluția pentru mine nu-mi rămâne decât să stau așa și ce va fi va fi. Nu murisem că nu aveam cei mai drepți dinți din lume până atunci și doar n-aveam să mor de atunci în colo. I-am comunicat pe mail Despinei că nu sunt de acord cu operația și dacă putem pune doar aparatul. Răspunsul a fost unul negativ așa că m-am dus  să-mi iau dosarul cu radiografiile dentare.  

Am ajuns acasă bosumflată și resemnată. Și vreo lună am rămas așa. Până într-o zi când mi-am zis că nu ar fi deloc rău să cer și părerea unui alt medic. Ce m-a determinat a fost faptul că sora unei prietene care este mai mare ca mine cu ceva ani își pusese aparat dentar în Brașov și nu-i menționase nimic de nicio operație maxilo-facială. Am început să caut pe internet cabinete stomatologice din Ploiești care aveau și medici ortodonți și așa am ajuns la ProSmile. Nu, nu m-a platit nimeni sa fac reclama cabinetului, dovada ca spre rusinea mea nici acum nu stiu cum se numeste medicul meu ortodont. *blush*.

(asa arata cabinetul ProSmile  - una dintre incaperi)

Primul și ultimul (până acum) cabinet la care mi-am făcut programare după experiență neplăcută cu Office Dent-ul. Consultația care a durat in jur de o ora a fost 50 de lei iar doctora de acolo a fost super amabilă. I-am explicat de la început că dacă este vorba de operație n-o să se întâmple și a zâmbit asigurandu-ma  că nici nu s-ar fi pus problema de asa ceva. După prima vizită deja stabilisem tot planul de tratament și făcusem și toate programările. Într-o lună și jumătate de atunci mi-am pus aparatul dentar de care sunt super încântata.

Singura experiență neplăcută de până acum a fost gutiera metalică atașată măselelor pe care v-a trebui s-o țin câteva luni bune, dar care din fericire nu se vede și extracția premolarilor, extracție despre care voi vorbi mai multe într-un articol viitor. 

Concluzie: always ask for a second opinion and never give up!  

 Dacă aveți întrebări, nelămuriri, curiozități, go ahead!  

Știu că am cam rămas în urmă cu postările din categoria asta, nu a fost intenția mea, însă o avalansa de nemulțumiri și frustrări s-a abătut asupra mea încât nu am putut să mă abțin să nu îmi descarc energiile negative pe blog.

Vorba aia toate trec și vin altele. Până când or să vină altele o să va povestesc astăzi despre extracția premolarilor – unul dintre pașii importanți și de recomandat în probemele cauzate de ocluzie – mai ales dacă vă hotărâți să vă puneți aparat dentar mai târziu, așa cum am făcut eu.  

Printre primele lucruri pe care medicul ortodont mi le-a spus după consultație a fost că va trebui să renunțăm la molarii superiori și dacă sunt ok cu asta. Ba mi-a mai spus că am fost inspirată să scap de măselele de minte încă de când au apărut, în adolescență. Am răspuns pozitiv, eram hotărâtă să fac pasul cel mare și eram oarecum pregătită pentru astfel de vesti.

Ceea ce nu am făcut eu înainte de ziua în care urma să spun adio dințișorilor, a fost să caut informații despre procedură pe net. Cum nu-mi mai scosesem un dinte de la 6 ani de când îmi picaseră ăi de lapte, mă gândeam că va fi floare la ureche. M-am dus acolo ca la cafenea, m-am așezat pe scaun, a venit o doamnă doctor care din câte am înțeles se ocupa și cu implanturi dentare și alte proceduri de chirurgie, și-a pus mănușile alea albe chirurgicale pe mâini, au trosnit exact ca-n filme. Eu chilleanu. M-a întrebat dacă mi-e frică sau am emoții. “Pfuaa, cine eu? No way!”

Apoi a zis un fel de “să purcedem” și a pregătit siringile cu anestezie. Ei da, nu doar una ci vreo trei. Simțeam cum îmi crește așa simțitor pulsul dar am încercat să mă calmez. Nu am rău de ace, am rău de durere. Ceea ce s-a și întâmplat. Anestezia doare, doare al dracu de rău. M-a chițăit un pic dar în nici cinci minute gura mea era că și inexistentă pentru mine fiindcă absolut nimic din ce se întâmpla acolo nu mai simțeam. Nici limba, nici gingiile, nimic.  

M-a întrebat dacă poate să se apuce de treabă, am dat din cap spășită că da, și-a scos cleștele din trusă și cateva minute mai tarziu ambii premolari zăceau fără suflare într-un șervețel. Mi-a pus un pansament în gură și mi-a zis să-l dau jos după 2-3 ore. Mi-a mai spus că nu am voie să fumez în ziua respectivă. Asta pe moment m-a cam deprimat drept să spun, însă ceea ce nu știam eu era că ce urma nu avea să fie tocmai liniștitor așa că nu avea să-mi ardă de nicio țigară. 

Primele două ore nu am simțit nimic. Însă treptat treptat s-a dus anestezia și atunci a început calvarul. Dureri groaznice pe care abia le-am potolit cu câteva pastile de nurofen. Trei zile m-am hrănit cu supe la plic și am băut Teddy din plin. A fost groaznic de dureros. După abia o săptămână și ceva locurile unde erau premolarii s-au vindecat complet.

• compresele/pansamentele sterile pe care ți le pune medicul după extracție trebuie ținute acolo minim 2 ore. Oricât de incomod și scârbos are să ti se pară după 30 de minute. Ele ajută la încetarea sângerării și la începerea procesului de vindecare.
  
• două zile  de la extracție nu ai voie să consumi alimente foarte reci sau foarte calde și nici alimente solide. Da, ai voie doar supe, ciorbe și piure.
  
• în seara respectivă nu te speli pe dinți și nici nu te clătești cu apa de gură. Abia a două zi dimineață poți începe să o folosești cu încrederea alaturi de pasta si de periuța de dinți musai varianta soft.
  
• 24 de ore de la extracție nu fumați și nu consumați lactate. Cele două pot deteriora cheagul format astfel încât veți fi predispuși la infecții.
  
• unii spun că nici băuturile alcoolice nu ar trebui consumate timp în următoarele 24 de ore, însă eu a doua zi am pișcat dintr-o bere și n-am avut nimic.
  
• înainte de extracție cumpărați-vă cel puțin 5 pain-killere – ibalgin, ibuprofen, algocalmin, nurofen. Ce știți voi că vă ajută mai mult.
  
• dacă după 12 ore sângerarea nu se oprește mergeți de urgență la medic.
  
• dupa 7 zile de la extracție programați-vă la un consult la medicul vostru dentist.
  

 Cam astea ar fi lucrurile de care trebuie să țineți cont. Dacă mai aveți întrebări, nelămuriri, just ask! 

Știu că am rămas în urmă cu postările despre Aparatul Dentar dar sinceră să fiu nu am mai avut nimic notabil de menționat. Dar să încep cu o povestioara plăcută de săptămâna trecută când am fost la cabinetul dentar pentru vizita lunară. După ce am fost asigurată că sunt pe drumul cel bun și că în curând dinții vor fi perfect aliniați și vom începe și procesul de împingere al acestora, a venit momentul să achit consultația. M-am așezat la birou și pur și simplu mi-am aruncat privirea întâmplător pe monitorul dentistului. 

Am observat atunci ca utiliza browser-ul Firefox iar la tab-urile preferate al treilea era blogul meu. Am zâmbit și nu m-am putut abține așa că am întrebat-o dacă citește blogul Questioare. A zâmbit înapoi și a zis că da. Apoi i-am spus că e blogul meu, moment în care a râs spunând că știa, că urmărește demult blogul. Noh, asta da surpriză plăcută. 

Primele 6 luni au trecut mai repede decât mă așteptam și au trecut într-un mod frumos, în sensul că dantura mea este vizibil îmbunătățită. Mulți m-au întrebat dacă am fost stânjeniță de el. Da, poate în primele 2-3 săptămâni când mi se părea că toți cu care vorbeam se uitau fix la el și evident aveam tendința de a duce mereu mâna la gură atunci când rădeam pentru a-l ascunde.

După care fie m-am obișnuit eu, fie celorlalți nu le-a mai păsat atât de mult. La 3 luni după ce mi-am pus aparatul mi-am schimbat și locul de muncă deci închipuiți-vă că a trebuit să mă prezint la interviurile de angajare cu aparatul dentar. Sincer la început când am aflat că am fost chemată la interviu mi-a fost puțin teamă de aspectul ăsta, dar cum nu mergeam pentru un job unde lucram direct cu clientul mi-am zis că n-am de ce să mă simt în vreun fel stânjenită din cauza lui.

Am luat job-ul și asta mi-a conferit mai multă încredere în mine și în prietenul meu, aparatul dentar, prieten care mă va mai însoți pentru cel puțin încă un an și jumătate.

Igiena orală s-a modificat și ea puțin, în sensul că acum folosesc regulat apa de gură și periuța de dinți interdentară. Pe prima dintre ele o foloseam și înainte ocazional iar de cea de-a două nici nu auzisem, dar acum îmi dau seama cât de importantă e și chiar vă rog s-o folosiți pentru că sunt locuri unde periuța de dinți normală nu are acces și doar cea interdentară le poate curăța. Dacă am folosi-o cu toții regulat sunt convinsă că problemele cariilor nu ar mai fi atât de frecvente.

Urmează ca în câteva luni să-mi pun și aparatul pe arcada inferioară și cred că atunci va fi puțin ciudat, cel puțin din punct de vedere al vorbirii. Cu cel de sus n-am avut nicio probelema, am sâsâit puțin în primele zile dar apoi am revenit la normal. Cu aparatul de jos încă nu știu cât va trebui să stau întrucât acolo problemele nu par atât de mari, dar cred că cel puțin un an tot îl voi avea, dacă nu chiar mai mult. 

All în all, sunt foarte mulțumita de decizia pe care am luat-o, nu-mi pare rău că am ales asta, singurul lucru de care îmi pare cu adevărat rău este că n-am făcut-o mai devreme. Dar atunci au fost alte probleme, alte priorități, banii nu erau nici ei foarte mulți, așa că până la urmă cred că vorba aia cu “toate la timpul lor” se pliază perfect pe situația mea. 

Așadar, dacă aveți probleme cu dantura, de orice natură ar fi ele, nu amânați! Știu că multora le e teamă de dentist dar cred că e mult mai ok să ajungi de voie pe scaunul lui decât de nevoie. Și-n plus cu cât ajungeți mai târziu cu atât problemele se transformă în complicații și nu se mai pot rezolva la fel de ușor. Dacă aveți întrebări, nelămuriri, aveți nevoie de informații, întrebați-mă și vă răspund cu drag.

 ..și încă trăiesc! De când mi-am pus aparatul dentar pe arcada inferioară (cred că sunt 3 luni deja) am avut numai probleme. Prima dată mi s-a desprins un bracket după doar 2 săptămâni, acum același bracket l-am pierdut când am mers la mare. Se desprinsese și o sârmuliță și se mai ținea așa dar nu dădea semne să se rupă de tot. Pe 17 iulie aveam programare la ortodontul meu în Ploiești (unde merg o dată pe lună la consult) așa că am zis să mai aștept. Ce se poate întâmpla? 

Când pun întrebarea asta nimic bun nu vine după. Absolut nimic. Niciodată, dar niciodată să nu întrebați “Ce se (mai) poate întâmpla?” Asta dacă nu vreți o listă de răspunsuri hilare din partea universului. De fiecare dată când mă întreb asta planetele se aliniază “deandoaselea” și ceva deloc bun trebuie să se întâmple.

Și azi dimineață, în timp ce vorbeam cu mama la telefon și îi ziceam că abia aștept să ajung la Ploiești să-mi taie sârmuliță și s-o înlocuiască, am dat inevitabil cu limba în locul cu pricina. Ia sârmă de unde nu-i, evident! Fuck, mi-am zis! Am înghițit sarma! Presupun că nu mai e nevoie să menționez că sunt ipohondră așa că primul instinct a fost să iau foc, să mă agit și să mă gândesc ce să fac. Mi-am adus aminte că cei de la MedLife – clinică medicală privată a cărui abonat business sunt, au un serviciu de hotline (da, chiar așa îi spune) 24/24 unde consiliază clienții în problemele medicale. Cei care preiau apelurile nu sunt operatori call center, sunt chiar medici.

Am sunat și am dat peste o domnișoară doctor care s-a cam amuzat pe seama experienței mele, dar acum nah, o putem condamna? Nu e tocmai un început de apel normal “Bună ziua, am înghițit o bucată de sârmă”. Dar a fost foarte drăguță, mi-a făcut programare la radiografie chiar astăzi, așa că într-o oră eram deja la MedLife Griviței și îmi lăsam stomacul fotografiat de razele X. Utma să văd pe unde putem localiza sârma buclucașă (metalul iese la radiografie). 

Partea proastă e că într-adevăr am înghițit sârma, partea bună e că a trecut de intestine și acum…da, exact, asta îmi rămâne de făcut. Să merg la toaletă cât de des pot. Ceaiuri diuretice, zeamă de varză, dulcolax si tot asa.

Și când tocmai îmi propusesem să nu mai ajung la doctori anul ăsta. Universul se pare că se ține de șotii în continuare. Ei și cam atat de palpitant mi-am petrecut eu prima parte a zilei de astăzi.

Yes, yes, you can all laugh now! I won`t mind (that much!)

Luna asta s-a împlinit fix un an de când mi-am pus aparatul dentar pe arcada superioară. (noroc cu articolul Claudiei că altfel uitam complet!) Un an care a trecut mai repede decât mă așteptam, un an în care s-au schimbat multe, un an al încercărilor, al nervilor întinși la maxim, un an în care am învățat încă o dată lecția despre fragilitatea lucrurilor și persoanelor din viețile noastre și cât de mult contează, mai mult decât orice, să fii sănătos! 

De fapt, un an s-a împlinit in jur de 10 august dar cum am fost prinsă într-atât de multe probleme în ultimul timp am tot amânat scrierea articolului. Astăzi profit de faptul că este duminică și o să vă povestesc puțin despre cum a decurs primul an cu aparatul dentar. 

Din punct de vedere estetic lucrurile s-au îmbunătățit vizibil după cum o să vedeți și voi în pozele comparative de mai jos. Nu știu dacă are legătură dar cu aparatul dentar am avut mult mai mult succes la interviurile de angajare. De anul trecut până acum am "reușit" să schimb 3 job-uri. Asta este unul dintre aspectele negative de care vă vorbeam mai devreme.

Dar totul e bine când se termină cu bine și de la 1 august am început un nou job într-o companie nouă, tot de IT, și-mi tare mult îmi place și pentru prima dată, de când am plecat din Vodafone simt că I belong there iar oamenii sunt exact pe gustul meu. 

Igiena dentară nu a avut deloc de suferit până acum, ba dimpotrivă. De când cu aparatul dentar mă spăl pe dinți aproape după fiecare masă, folosesc periuța interdentară regulat și nu-mi lipsește dimineața clateala cu apa de gură. Dinții nu s-au îngălbenit deloc, singura modificare este că după 2 săptămâni de la vizita la ortodont arcurile încep să se îngălbenească, dar nu e mare lucru pentru că ele se schimbă de fiecare dată la activări. 

Aparatul pe arcada inferioară l-am pus în aprilie și de atunci, așa cum v-am mai zis, am tot avut neplaceri cu el. Asta pentru că inițial trebuia să extrag și de acolo minim un dinte și nu am mai vrut, am insistat să încercăm doar să-i îndreptăm puțin pentru că acolo nu sunt așa mari problemele. Neplaceri însemnând că am un dinte buclucaș care nu vrea deloc să țină lipit de el un bracket și pică de fiecaere dată. Mai am puțină răbdare cu ei până se aliniază de tot și apoi sârmulițele se vor înlocui cu unele mai groase pentru a-i putea împinge.

Vestea bună despre aparatul dentar de pe arcada superioară este că deși inițial trebuia să-l țin 2 ani, planul ortodontic a mers foarte bine și s-ar putea să-l dau jos ceva mai devreme. Mai sunt două spații de închis și va fi gata. Am emoții cu cel de jos cum va evolua și cât timp mă voi mai chinui cu el și cu sârmulițele buclucașe! 

Două dintre întrebările frecvente care mi se adresează când se află că port apărat dentar sunt: 

1. Doare?
2. Ce nu poți mânca? 

De durut doare uneori câteva zile după activare. Dar nu de fiecare dată. De exemplu mie când au început caninii să-mi migreze și să ia locul premolarilor extrași înainte de punerea aparatului dentar, m-a durut. Nu insportabil dar nu prea puteam mesteca mai nimic. Luam nurofen pentru durere și trecea. Nu ține mult, maxim 5 zile and then, you`re good as new.

Ca și interdicții în materie de alimente sunt chestiile tari: alune, nuci, fructe tari (eu păcălesc sistemul și îmi tai bucățele de mere, de nectarine și nu mai e nevoie să mușc din ele) și nici coji de pâine. Pâine nu prea mănânc oricum deci pentru mine n-a fost un șoc mare. De asemenea evit caramelele și orice dulce lipicios care poate rămâne printre bracketi. În rest se poate mânca/bea orice, însă atenție, de la multe cafele, țigări, frappe-uri și alte siropuri colorate, dinții se pot îngălbeni mai repede! 

Si acum pozele!

Știu că între poză făcută acum 6 luni și cea făcută astăzi nu este o diferență vizibilă, vă zic eu însă că de atunci caninii au luat locul premolarilor extrași și acum mai trebuie doar să am răbdare să se închidă spațiile rămase.

Dacă aveți întrebări, nelămuriri sau vreți să mai știți și alte lucruri pe care am uitat eu să le menționez, întrebați-mă și vă răspund cu drag! 

Mai multe despre experienta aparatului dentar puteti citi aici.

Vă ziceam prin ianuarie că printre rezoluțiile mele pe 2012 se regăsește și aceea de a face marele pas de a-mi pune aparatul dentar. Mereu am trăit în iluzia unui prea târziu și am tot amânat. E drept nici bani nu au fost dintotdeuna și chiar și acum fără ajutorul alor mei părinți nu aș fi reușit să visez la unul. Toată adolescenta mea am fost complexată de dinții mei strâmbi sau "de iepure" . Nu că ar fi ceva ieșit din comun că nu sunt tocmai mulți cei care au un zâmbet de Hollywood, dar eu aveam și dințișori și ochelari și mai eram și toci.  

Combinatia perfecta pentru o goofy-girl. Între timp am scăpat de ochelari și sper eu să se termine cu bine și cu aparatul. În generală părinții mei au mers cu mine la un ortodont și mi-au pus atunci un aparat mobil cu o sârmă imensă care-mi strângea maxilarul si care mai mult mă incomoda și mă irita.

Cum rușinea era mare pe vremea noastră și copiii la fel de răutăcioși ca cei din ziua de azi, preferam să-l port doar prin casă și noaptea în somn, așa că mare efect purtarea lui n-a avut. Apoi am intrat la liceu, am intrat în văpăile rebeliunii adolescentine și am renunțat temporar la ideea de a cara in gura niste sarme prinse strans de dinti.

Răspunsul este categoric nu. Cunosc cel puțin 3 cazuri ale câtorva persoane care și-au pus aparat la o vârstă mai intaintata puțin decât a mea și acum au o dantură impecabilă. Așadar ideea că dacă treci de 18 ani totul este pierdut este doar una prăfuită și preconcepută și pe care din păcate unii dentiști continuă să o distribuie în necunostinta de cauză. Chiar am întrebat medicul meu ortodont dacă are și pacienți așa mai de vârsta mea și mi-a zis că majoritatea pacienților sunt din rândul persoanelor trecute de 20 de ani pentru că atunci omul ajunge cu adevărat la maturitate, începe să se pună pe picioare, să știe ce vrea și să treacă cu o mai mare ușurință peste prejudecățile celor din jur. A

șadar dacă aveți peste 18 ani și nu vă plac dinții voștri nu vă speriați că nu mai e nimic de făcut. Cu tehnologia de azi aproape orice se poate repara. Totul ține de voi și de bani, bineînțeles. Dar cred eu că dacă îți dorești cu adevărat ceva vei fi motivat să lupți și să te incordezi ceva mai mult.

• În primul rând tipurile de aparat dentar. Sunt pentru toate buzunarele, anomaliile și preferințele. Mă gândesc să fac un post separat cu ele așa că n-o să vorbesc prea mult acum. 
  
  
• Banii pe care îi investești nu se vor rezuma doar la costul aparatului ales. Se vor mai duce pe consultații lunare post și pre aparat, radiografii dentare (eu le-am făcut la Medident, clinică specializată pe radiografii dentare situată undeva în spatele magazinului Unirea din București și tot dosarul cu tot felul de poze și radiografii m-a costat în jur de 400 de ron), eventuale extracții plus alte intervenții în cazul în care se vor ivi pe parcurs. \

• Dacă nu mai ai chiar 13, 14 ani pregătește-te ca aparatul dentar să facă parte din viața ta cel puțin 1 an și jumătate. Așadar dacă te gândești că după câteva luni "scapi", te înșeli. Deși aparent dinții vor părea îndreptați dacă scoateți aparatul dentar mai devreme ei riscă să revină la forma inițială sau să arate chiar mai rău ca înainte. Apai nah, vorba aia…cu răbdarea trecem marea! 

• Alegeți-vă un medic specialist competent! Chiar dacă asta înseamnă bani mai mulți. Nu întotdeauna ce e mai scump e și mai bun dar n-am prea auzit de cabinete de stat cu o reputație de împărtășit la prieteni. 
  

Cam atât momentan, o să revin cât de curând cu alte postări despre cum am fost dezamăgită de un medic ortodont renumit pentru că nu accepta ideea să port aparat fără că la final să suport și intervenție chirugicala estetică la nivelul maxilarului, cum mai aveam uite 'ataaatica' să mă dau bătută și în ce stadiu sunt acum.

Deoarece să scriu doar un singur post ar însemna să îmi rescriu licența, o s-o fac sistematic, cât de schematic și pe înțelesul tuturor pot eu și, bineînțeles, dacă aveți întrebări, nelămuriri, vă aștept să săriți cu ele și în măsura în care m-am confruntat cu anumite situații sau am întâlnit persoane care s-au lovit de ele, o să vă răspund fie în comentarii, fie ntr-un articol separat. 

So, dear readers... de azi o noua categorie pe blog "Aparatul dentar". Am zis ca e mai ok asa ca postarile pe aceasta tema sa fie mai vizibile, mai usor de gasit si urmarit.

Luni, 2 februarie, a fost ziua pe care am așteptat-o încă din luna iulie a anului 2012 când cu nerăbdare și ușoară teamă în suflet am decis, la 27 de ani, să-mi pun aparat dentar (sus și jos). După multe peripeții, extracția premolarilor și 2 ani și 7 luni de purtat, luni mi l-am dat jos. Fără să plănuiesc însă înainte lucrul ăsta. 

Știam că trebuia să îl mai țin conform planului maxim 2 luni. Vorbisem deja cu medicul meu ortodont ca la finalul lunii martie să îl scoatem pe cel de sus, rămânând ca cel de jos să mai rămână acolo câteva luni în plus (pe cel de jos l-am pus în aprilie 2013, deci la vreo 8-9 luni după cel de pe arcada superioara). 

Însă în week-end am observat că se întâmplase ghinionul de care din fericire nu mă lovisem până atunci, și anume să mi se dezlipească unul dintre bracketii de pe arcada superioară. Asta însemna că la controlul lunar de luni trebuia să mi-l lipească. Și cum mai aveam doar o lună și ceva să-l țin m-am gândit să îmi încerc norocul și să o sun pe asistentă luni dimineață și să-i spun despre bracket și despre ideea mea de a-l da jos în ziua respectivă. 

Nu mi-a promis nimic la telefon, mi-a zis însă că va încerca să vorbească cu dna. doctor și că mă va anunța ulterior ce a decis. Trebuia ca în aceeași zi să-mi ia și mulajul pentru retainer, retainer pe care va trebui să-l port noaptea. Da, deja mă și gândesc în ce pahar să-l pun (asemenea unei băbuțe cu placă dentară, doar că ea o dă jos noaptea, la mine-i taman invers). Revenind, și pentru că acel mulaj urma să se trimită la un laborator ca să poată fi gata marți, urma să fiu anunțată dacă s-a rezolvat și cu laboratorul.

La cum a decurs discuția la telefon cu asistenta deja mă dezumflasem puțin, mă resemnasem că mnah, asta e, cum am așteptat atâta timp, n-oi mai muri o lună și ceva. M-am pus frumos la birou pe manipulat rapoarte și deja uitasem că asistenta urma să mă sune. Când am primit apelul și mi-a zis vestea cea mare “Azi îl dați jos, am reușit s-o conving pe dna doctor!” parcă nu puteam să procesez informația de bucurie. Omg, omg, omg! Puțin breakdance în mijlocul biroului, două-trei piruete cum numai eu știu să fac și nerăbdarea mea atingea deja cote colosale. 

La 6 fără 15 aveam tren spre Ploiești. Pentru cei care nu știți, cabinetul unde am urmat tratamentul ortodontic este în Ploiești (acolo locuiam când mi l-am pus, în 2012, urmând ca la un an după să mă mut în București), dar pentru că am fost mulțumită de serviciile cabinetului respectiv, am decis să urmez în continuare la ei. Asta însemnând că o dată pe luna, după programul de muncă, luam trenul spre Ploiești, iar la 21:00 fugeam deja spre gară să-l prind înapoi să mă întorc în București. Complicaciune! Bine că e aproape gata! 

Ca să n-o mai lungesc, am ajuns acolo, tot procesul demontării a durat cam 1 oră, de durut, m-a durut puțin trebuie să recunosc, dar nu de nesuportat. Oricum eu când aud freza aia cu care a curățat dinții, deja simt cum mi se face pielea de găina (nu, nu ca #pieleadegaina a Andrei) și că îmi crește tensiunea. După ce a curățat tot ce era de curățat, mi-a făcut un airflow cu bicarbonat de sodiu (pe care îl puteți și voi folosi la spălarea danturii de 2 ori pe săptămână, albește dinții și întărește gingiile) și mi-a luat mulajul pentru retainerul pe care am fost să mi-l iau aseară. 

Dar despre retainer-ul pe care am să îl port noaptea și ce presupune îngrijirea lui, cât trebuie să îl port, o să scriu în viitorul apropiat un articol separat. 

Cum m-am simțit după? Ei bine, primul gând care mi-a trecut prin cap a fost “Omg, îmi simt dinții!” Da, puteți să râdeți, dar asta a fost sentimentul care m-a încolțit în primele secunde. Aveam puțin gingiile inflamate dar wooow, ce sentiment fain! Uitasem cum se simte, serios! 

All in all, sunt mulțumită de rezultat, eu consider că s-a meritat efortul și investiția financiară și dacă ar fi s-o mai iau iarăși de la capăt, știind ce rezultate o să am, aș mai face-o fără să stau pe gânduri. 

Acum aștept cu nerăbdare să-l dau și pe cel de pe arcada inferioară jos, însă din păcate aici nu va mai merge doar cu un retainer pe care să-l țin noaptea, ci voi avea un fel de retainer subțire pe interior (nu va fi vizibil și nu va necesita control lunar) timp de câțiva ani. Sper să nu mă deranjeze la vorbit și să nu sâsâi! Atât! În rest, mă obișnuiesc eu cumva. Dar despre povestea cu cel de jos, în episodul următor din serialul aparatului dentar. 

Până atunci însă, să vă arăt ceva poze de la începutul și din timpul tratamentului și, bineînțeles, cu rezultatul final. 

Dacă mai aveți voi întrebări, nelămuriri, curiozități, întrebați-mă în comentarii! Promit să răspund în măsura în care m-am lovit de situația respectivă. 

Sursa foto 1: aparat dentar via Shutterstock.com

A trecut mai bine de o lună de când am scăpat de aparatul dentar de pe arcada superioară. După 2 ani și 7 luni.(poze). Impactul pentru mine a fost unul foarte mare, primul sentiment de după a fost că omg, îmi simt dinții. Deși mă obișnuisem destul de mult cu senzația pe care o lăsau bracketii, cu sârmulițele prinse de măsele, doar că atunci când am fost eliberată din strânsoarea lor, am avut așa un sentiment de bine și în primele zile aș fi râs tot timpul, din orice motiv, doar așa, ca să râd, ca boul la poarta nouă, vorba aia.

Impactul pentru ceilalți însă nu a fost la fel de mare precum mă așteptam în sensul că mulți nici nu observaseră că nu mai am aparatul dacă nu le spuneam eu. Prietenii care mă știau de dinainte să-mi pun aparatul nu-și mai aminteau cum erau dinții mei înainte "păi ce? nu i-ai avut dinttodeauna așa?" și apoi când le arătam poze de dinainte recunoșteau că "da mai, e într-adevăr mult mai bine acum".  

Însă, sunt convinsă că mulți dintre voi, ca și mine de altfel, nu știți că tratamentul ortodontic nu se încheie odată ce-ți dai aparatul dentar jos. Imediat după ce am scăpat de bracketi și sârmulițe, și recunosc că m-a cam durut puțin când mi-a dezlipit bracketii și mi-a "frezat" dinții, parcă simt și-o ciobitură minusculă pe unul dintre ei, medicul ortodont mi-a luat mulajul pentru a-mi face retainer-ul/gutiera pe care s-o port noaptea "și dacă e posibil și ziua câteva ore" mi s-a spus. 

A trebuit să vin și a două zi în Ploiești să mi-o iau pentru că, dacă n-o porți intens în primele luni, există pericolul ca dinții să migreze iarăși în poziția lor inițială, adică cea de dinainte de aparat. Am căutat pe internet și am citit povești horror ale celor care n-au făcut asta, așa că am încercat să port retainer-ul cât de mult timp am putut. Însă e destul de complicat pentru că înainte să-l pui trebuie spălare pe dinți și clătire cu apa de gură (așa am ajuns să am echipamentul asta în sertarul de la birou) și după ce ți-o pui nu mai poți mânca și bea nimic în afară de apă. 

Și cum va spuneam, după masa de prânz de la birou, merg la baie, mă spăl pe dinți, mă clătesc cu apă de gură, pun retainer-ul și de obicei îl mai dau jos acasă. Nu mă împiedică la vorbit, e transparent și nu se vede atât de nașpa deci, însă într-o zi, nu știu de ce l-am scos mai devreme, l-am spălat și pus în cutiuța lui și l-am lăsat pe birou. Era într-o vineri seara. Am plecat în oraș, mă întâlnisem cu niște prietene la o cafea când, stau eu așa și sorb un delicios capuccino într-o cafenea de prin Piața Română, imi amintesc brusc…"Fuck! Placa!"  Era 8 seara, am luat rapid un taxi, am ajuns în 15 minute, phew, ce ușurare, portarul încă în holul clădirii. Se uita așa la mine, puțin suspicios, eu salut cu bună seara și-i spun așa, ținându-mi capul în jos:

"Mi-am uitat ceva sus la birou" 

Se uită la mine, zâmbește și spune "Păi așa tânără și uitați?!" ce era să mai zic? "Știți, mi-am uitat placa?!" am zâmbit politicos și m-am dus s-o iau. 

(instructiunile pentru retainer post-ortodontic)

Odată cu retainerul și căpăcelul lui, am primit și o foaie cu instrucțiuni de folosire, unele amuzante, altele reale, i-am făcut o poză s-o citiți și voi. Astfel că, la 29 de ani, am Corega în casă și un pahar pe care acum îl folosesc doar pentru curățarea retainerului. 

După câteva zile de purtat retainerul, am observat că acesta era ros pe exterior de-a binelea. La primul consult pentru arcada superioară, a venit și vestea "Aveți bruxism". Nici nu știam ce înseamnă asta până acum o săptămână. Mi-a explicat că în somn, scrâșnesc dinții atât de tare încât dacă nu aveam acest retainer postortodontic, aș fi avut nevoie oricum de altul, asemenator, pentru că nepurtandu-l mi-aș fi distrus smalțul dinților în timp. 

Cauzele bruxismului, spun specialistii, sunt numeroase procese ce cumulează mai multe afecţiuni, având ca bază stresul şi anxietatea, frustrările refulate, personalitatea agresivă, competitivă, hiperactivă, pe fondul unor tulburări de ocluzie. Ca tratament este recomandat purtarea pe timp de noapte a unei gutiere. Deci, ce să zic, jackpot, 2 în 1! Retainerul meu este și benefic în tratamentul post ortodontic dar și în cel al bruxismului recent descoperit.

(this is it… the retainer)

O veste bună totuși pe care am primit-o la consultul de săptămâna trecută, este că în curând voi scăpa și de aparatul dentar de pe arcada inferioară. Nu știu încă ce înseamnă acest "în curând", dar pot bănui că mai mult de 2-3 luni nu mai durează. Acolo însă tratamentul post ortodontic este puțin diferit față de cel de pe arcada superioară, dar mai multe despre el la vremea respectivă. 

Cam atât, pe scurt, despre ce urmează după aparatul dentar.

Sursa foto 1: smile via Shutterstock.com